Dascali pentru INCLUZIUNE este o petitie initata de profesorii care, de-a lungul anilor, au primit si educat in clasle lor copii cu dizabilitati – SEMNEAZA AICI
Pentru ca a educa un copi cu dizabilitati necesita timp, efort si resurse, astazi, ei cer o schimbare. Daca multi dintre profesori au resurse inepuizabile de rabdare si dedicatie, ei nu pot suplini, totusi, absenta infrastructurii necesare pentru ca ei sa poata desfasura un act pedagogic DECENT.
Daca si tu crezi ca dascalii au nevoie de sprijinul sistemului si de masuri adecvate pentru a gestiona copiii cu dizabilitati in scolile de masa, VOTEAZA petitia Dascali PENTRU INCLUZIUNE.
Centru European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilitati (CEDCD) sustine demersul profesorilor care cred si fac eforturi pentru INCLUZIUNE –www.cedcd.ro
„Domnule Ministru al Educatiei,
Adresam aceasta scrisoare deschisa noi, cadrele didactice, pentru a va aduce în atenție situația mai mult decat dificilă a copiilor/elevilor cu dizabilități și, nu în ultimul rând, a noastră, a dascălilor, pentru că ne aflăm în postura de a ne dori să facem mai mult pentru ei in cadrul unei școli normale, de masă si nu putem.
Pornind de la obligativitatea și gratuitatea învațămantului, ne aflăm în situația ingrată de a educa elevi cu diferite grade de handicap cărora, din pacate, sistemul educațional actual nu le ofera foarte multe șanse. Exista, desigur, școli speciale însa acestea sunt puține raportate la numarul elevilor cu dizabilități și nu, adesea nu sunt o soluție pentru toți copiii cu cerințe educaționale speciale.
De asemenea, în prezent, recomandarea multor medici specialiști, psihologi, precum și legilația internațională în vigoare, la care România a aderat, este aceea de a integra elevul cu nevoi speciale în școala de masă. Acest lucru duce la facilitarea integrarii lor in colectivitate, în societate și la atingerea potentialului maxim pe care îl poseda fiecare copil.
Familiile celor care doresc inscrierea copilului cu dizabilități în școala de masă se lovesc de lipsa de flexibilitate a sistemului educațional, de lipsa de mijloace didactice, de resurse, în general. Lipsa unei strategii clare, care sa fie centrată pe elevul cu dizabilitati, pe nevoile acestuia are ca urmare excluderea lor din sistem, etichetarea lor în societate și condamnarea la o viata limitată ca orizont de cunoaștere.
Noi, cadrele didactice care am lucrat la clasa cu unul sau cu mai mulți elevi cu dizabilitati, nu am avut instrumentele didactice necesare pentru a reuși să ne raportam la nevoile lor. Prin resurse și efort propriu, am lucrat diferențiat, am întocmit planuri remediale, am monitorizat cât am putut progresul elevilor și am ținut permanent legatura cu familia, însă este nevoie de sprijinul și reforma sistemului. Un profesor (invățător preșcolar, primar sau gimnazial) NU poate face mai mult. Timpul nu permite, resursele sunt minime și cerintele celorlalți elevi din clasa primează, fiind indreptățiți la solicitarea atenției maxime a cadrului didactic asupra lor.
Noi susținem că nu toți elevii sunt la fel, însa toți au dreptul la educație de calitate, la o șansă care, acordată la timp, poate face diferența în viața și viitorul acestor copii. Va supunem atenției câteva aspecte care pot fi implementate în sistemul educational în vederea acordarii unei șanse EGALE la educație tuturor elevilor, inclusiv celor cu dizabilități:
1. Crearea unei strategii centrate pe elevul cu dizabilități prin regândirea standardelor de performanță și a competențelor-cheie; nivelul de performanță al unui elev cu dizabilități difera de cel al unui elev”tipic”.
2. Elaborarea unor programe școlare diferențiate în colaborare cu specialiști care să aibă în vedere posibilitatea de insusire a materiei a acestor elevi;
3. Posibilitatea susținerii unor evaluari diferențiate astfel încât acestea să reflecte nivelul lor de cunoștinte raportat la nivelul lor de percepție a acestor cunoștinte;
4. Implementarea unor programe, proiecte prin care să se elimine discriminarea acestor elevi, dupa modelul celor care vizează scolarizarea elevilor de alte etnii, a celor proveniți din familii sarace, dezorganizate;
5. Reducerea numărului de elevi în clasele în care există înscriși copii cu dizabilități;
6. Creșterea numărului de ore alocate profesorilor de sprijin și reglementarea posiblității participării la ore a unor profesori de sprijin privați;
7. Pregătirea inițială și ulterioară a profesorilor pentru lucrul cu acest tip de elevi;
8. Introducerea în cursurile de psiho-pedagogie și metodică a unor noțiuni elementare referitoare la elevii cu dizabilități, a unor metode de învățare specifice.
Aceștia considerăm noi că sunt primii pași în a le oferi oportunitatea și acestor elevi la o viață mai bună. Știm că primii pași pot fi nesiguri, ezitanti, dar sunt cei mai importanți pe care îi facem vreodata!
Ca viziunea și misiunea școlilor să fie complete, trebuie să îi avem în vedere și pe acești copii.
Ei cer o șansa, atât! Restul îl fac ei!
Suntem datori să le oferim această sansă!”
Prof. Andreea Ioana Stoica,
Prof. Gabriela Livada
