Blog

Un băieţel în vârstă de numai 7 ani şi mama lui din Judeţul Hunedoara sunt supuşi unor presiuni teribile pentru retragerea acestuia din şcoala în care învaţă ca elev în clasa I din cauza faptului că băieţelul are Sindrom Down.

Cadrele didactice şi conducerea şcolii folosesc toate metodele de intimidare pentru ca mama să-şi retragă băieţelul cu Sindrom Down din clasa I – îl trimit acasă înainte de încheierea programului şcolar, coalizează părinţii împotriva minorului şi a părinţilor, ameninţă, nu îl integrează în activităţile curiculare şi extracuriculare şi este mereu dat ca exemplu negativ.

Părinţii au făcut eforturi uriaşe pentru ca la vârsta de 7 ani copilul lor să poată fi apt de înscrierea într-o şcoală de masă, fapt atestat şi de Certificatul de Orientare Şcolară emis de DGASPC Hunedoara în cazul minorului T.B., iar acum se văd în situaţia disperată de a nu şti încotro să se îndrepte cu băieţelul lor.

Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi (CEDCD) este profund revoltat de abuzul şi discriminarea promovate de reprezentanţii unităţii de învăţământ primar din Judeţul Hunedoara, care încală nu numai nişte principii de etică generală şi drept, precum intresul superior al copilului şi dreptul la demnitate, dar şi o serie de acte normative în vigoare care reglementează drepturile persoanelor cu dizabilităţi, drepturile copilului, prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

În acest sens, CEDCD a sesizat instituţiile competente (Ministerul Educaţiei şi Inspectoratul de Învăţământ al Judeţului Hunedoara), iar în cazul nesoluţionării acestei situaţii abuzive conform prevederilor legale în vigoare, ne rezervăm dreptul de a sesiza Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi instanţele de judecată.

Bogdan are nevoie de NOI!

CEDCD a decis să-l sprijine pe Bogdan Doboșan, băiețelul de numai 6 ani cu sindrom Down, sfășiat de o haită de câini din cauza faptului că nu a putut striga după ajutor.

Bogdan, ca marea majoritate a copiilor cu Sindrom Down din România NU VORBEȘTE! Nu pentru că nu are capacitatea, ci pentru că nu există servicii de specialitate adecvate și accesibile, care să-l ajute să facă acel lucru care nouă ni se pare atât de firesc și de simplu: să vorbească.

În prezent, Bogdan se află în secția de Terapie Intensivă a unui spital din Timișoara, după ce a suferit mai multe intervenții chirurgicale pentru închiderea rănilor, timp în care a suferit și un stop cardiac.

După închiderea rănilor, Bogdan va suferi o altă intervenție chirurgicală pentru aplicarea de grefe de piele și țesut.

Părinții au nevoie de sprijin financiar pentru a face față acestei încercări teribile.

CEDCD îi invită pe toți cei care înțeleg durerea suferinței ÎN TĂCERE a unui copil căzut victima indiferenței și a sistemului lacunar de servicii adaptate copiilor cu dizabilități din România să doneze orice sumă în conturile de mai jos, cu mențiunea pentru Bogdan Doboșan sau să ne contacteze la: office@cedcd.ro, tel: 0737545955.

HAIDEȚI SĂ SPUNEM ÎMPREUNĂ ”NU” SUFERINȚEI ÎN TĂCERE!

Titular cont: Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilitati

Banca Raiffeisen-Sucursala Uverturii

LEI:RO45RZBR0000060013815972
EURO: RO18RZBR0000060013815973 (Cod SWIFT: RZBRROBU)

Centrul European pentru Drepturile Copiilor Dizabilităţi (CEDCD) este revoltat de situaţia băieţelului cu Sindrom Down, în vârstă de numai 6 ani, sfâşiat de o haită de câini.
Considerăm că această întâmplare nefericită nu face decât să aducă în prim plan situaţia dramatică a copiilor cu sindrom Down din România, aflaţi la marginea societăţii şi a uitării. Din nefericire, această întâmplare dramatică atinge unul din punctele nevralgice ale situaţiei copiilor cu sindrom Down de la noi din ţară – dependenţa de adulţi şi absenţa vorbirii.
În ţările civilizate, potenţialul copiilor cu sindrom Down este recunoscut şi datorită acestui fapt ei beneficiază de serviciile necesare de intervenţie timpurie, astfel încât la vârsta de 6 ani sunt deja în măsură să vorbească şi să-şi folosească capacităţile de autoservire.
În România trăim situaţia în care aceşti copii se află într-o profundă stare de vulnerabilitate şi dependenţă faţă de părinţi sau reprezentanţii legali, care se luptă cu ignoranţa, prejudecăţile şi sistemul lacunar de asistenţă şi protecţie.
Este inadmisibil ca în România secolului 21, stat membru al Uniunii Europene, parte la numeroase convenţii internaţionale care reglementează drepturile persoanelor cu dizabilităţi, să asistăm la situaţii dramatice, comparabile Evului Mediu.
Dincolo de aspectele te tip deontologic în legătură cu rolul şi responsabilitatea educatorilor sau în legătură cu problema câinilor vagabonzi, CEDCD este profund îngrijorat de faptul că un copil de 6 ani a fost condamnat la o suferită cumplită ÎN TĂCERE din cauza imposibilităţii de a se exprima verbal.
Faptul că mare parte a copiilor cu sindrom Down din România nu vorbesc este cauzat de absenţa serviciilor necesare de tip logopedie, terapie ocupaţională şi socializare. Sistemul public nu oferă nici din punct de vedere cantitativ, nici calitativ suportul necesar acestor părinţi, care se află în situaţia de a găsi soluţii individuale, adesea extrem de costisitoare sau de a abandona lupta pentru DREPTUL LA NORMALITATE al copiilor lor.
Tragem, pe această cale, un semnal de alarmă către autorităţi şi către factorii responsabili de dezvoltarea adaptată standardelor individuale ale acestor copii, de a comunica cu societatea civilă şi de a dezvolta programe comune de intervenţie, iar partenerilor sociali din mediul privat le semnalăm posibilitatea de a sprijini efortul societăţii civile prin  programe de responsabilitate socială.