Autor: Madalina Turza

București, 6 noiembrie 2014. Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități (CEDCD) demarează astăzi implementarea Proiectului ”Dignity, Access, Respect, Education for Children with Disabilities- D.A.R.E for Children with Disabilities”, proiect finanțat de Fundația pentru o Societate Deschisă – Inițiativa pentru Drepturile Omului.

Scopul acestui proiect este de a  facilita accesul nediscriminator al copiilor cu dizabilități la educație de calitate.  Parintii isi vor putea face auzita vocea cu privire la calitatea educatiei copiilor lor in scolile speciale.

Astfel, ne propunem ca prin intermediul acestui proiect să analizăm derularea actului educațional într-o școală specială, pentru a fi în măsură să oferim părinților de copii cu dizabilități un instrument eficient de evaluare a școlilor speciale în care sunt încadrați copii acestora.

De asemenea, vom organiza 5 întâlniri regionale cu părinții de copii cu dizabilități, în cadrul cărora le vom pune la dispoziție informații relevante cu privire la dreptul la educație al copiilor lor, la modalitățile de recunoaștere și sesizare a situațiilor de discriminare, precum și la modalitățile de evaluare a calității educației copiilor lor în școlile speciale.

În egală măsură, vom veni în întâmpinarea nevoilor părinților de copii cu dizabilități prin pilotarea unei platforme online prin intermediul căreia aceștia pot transmite informații relavante despre gradul de satisfacție față de școlile speciale în care învață copii lor pe baza unui chestionar. Chestionarul online va fi accesibil tuturor părinților la nivel național pentru a contribui la transparentizarea sistemului de educație specială.

Totodată, părinții vor beneficia de sprijin și consiliere juridică din partea CEDCD pe parcursul implementării proiectului în raport cu dreptul la educație al copiilor lor.

Proiectul D.A.R.E for Children with Disabilities se derulează pe o perioadă de 12 luni.

”Acest proiect oferă în premieră părinților oportunitatea de a dezvolta o atitudine participativă față de procesul educațional al copiilor lor și de a-și face auzită vocea în

calitate de utilizatori ai sistemului de educație specială. În același timp, contribuția părinților la monitorizarea și evaluarea actului educațional constituie un model pilot de transparentizare a sistemului de educație specială. Ne dorim servicii educaționale centrate pe nevoile copiilor cu dizabilități, ne dorim calitate, transparență și implicarea directă a părinților în stabilirea obiectivelor din Planul de Intervenție Personalizată”, a declarat Mădălina TURZA, preşedinte CEDCD.

Rezultatele studiului, precum și contribuțiile părinților vor fi prezentate la finalul proiectului în cadrul unei întâlniri cu reprezentanții factorilor de decizie în materie.

Informaţii de background:                

România a ratificat Convenţia ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi în anul 2010, prin Legea 221/2010.

In România trăiesc, conform datelor statistice oficiale, 70.647^[1] copii cu dizabilități înregistrați, însă totalul real al numărului de copii cu nevoi speciale depășeste cu mult aceasta cifră oficială deoarece ea reprezintă exclusiv numărul copiilor pentru care părinții/reprezentanții legali au realizat demersuri complexe de înregistrare și obținere a certificatelor de handicap. Din totalul de 70.647 copii cu dizabilități înregistrați, 11.904 sunt școlarizați în școli speciale, 23.773 urmează cursurile școlilor de masă, iar 4.038 urmează alte forme de învățământ^[2]. La o analiză sumara a datelor oficiale putem oberva faptul că aproximativ 31.000 de copii cu dizabilități nu sunt școlarizați.

E-mail: madalina.turza@cedcd.ro

Mob: +40737545955

www.cedcd.ro

Bucuresti, 22 septembrie 2014. Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilitati (CEDCD) a sesizat astăzi, 22 septembrie, Inspectoratul Școlar al Județului Argeș cu privire la refuzul cadrelor didactice de la Școala Gimnazială Carol I, din Curtea de Argeș, de a o primi pe Maria în calsa I.

Maria are 9 ani și Sindrom Down. Cu o ușoară turlburare de limbaj, Maria are orientare școlară emisă de CJRAE Argeș către școala de masă, respectiv Școala Gimnazială Carol I din Curtea de Argeș.

Luni 15 septembrie 2014, mama și fetița s-au prezentat la deschiderea anului școlar de unde au fost trimise acasă de către învățător. Atât directorul școlii, cât și învățătorul i-au comunicat mamei că fetița nu are ce să caute în școală pentru ca are Sindrom Down și îi pune în pericol pe ceilalți copii. Totodată, s-au făcut presiuni asupra mamei sa-și înscrie copilul la școala specială deoarece, potrivit reprezentanților școlii: ”nu va face față, nu vrem probleme….nu vrem mâine, poimine să se dezbrace în fața altor copii sau cine știe ce să mai facă!”.

Acum Maria nu merge la școală.

Precizăm faptul că Sindromul Down este o formă de dizabilitate intelectuală, caracterizată prin dezvoltarea cognitivă mai lentă a copilului, generată de existența unui cromozom suplimentar la nivelul perechii  21 a lanțului ADN.

Totodată, subliniem faptul că, în situația în care conducerea școlii și ISJ Argeș nu vor lua măsurile necesare respectării dreptului la educație al copilului cu dizabilități, Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități va face demersurile legale necesare pentru denunțarea și sancționarea faptei de discriminare, conform normelor legale în vigoare.

”Este inadmisibil, ca după atâtea precedente în instanță și în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cu privire la încălcarea dreptului la educație al copiilor cu dizabilități, discriminarea este încă la cote alarmante în școlile din România.Atragem atenția reprezentanților unităților de învățământ că încălcarea dreptului la educație și discriminarea reprezintă două fapte extrem de grave prevăzute și pedepsite de legislația în vigoare. Copiii cu dizabilități au dreptul la educație, au dreptul să învețe în școli, alături de ceilalți copii”, declară Mădălina Turza, președinte CEDCD.

Informatii de bacground:

Potrivit datelor oficiale, în România sunt înregistrați 70.647 copii cu dizabilități. Conform acelorași date, 31.132 sunt neșcolarizați, iar restul urmează programele educaționale ale școlilor speciale, de masă sau alte forme de învățământ.

În 18 decembrie 2013, în „Studiul tematic al ONU privind dreptul la educaţie al persoanelor cu dizabilităţi” guvernul român arăta că în România avem 1310,5 profesori de sprijin la un numar de peste 23.000 copii cu dizabilitati scolarizati, adica 1 profesor de sprijin la 17 copii, prezent 2 doua ori pe saptamana cate 2 ore.

E-mail: madalina.turza@cedcd.ro

Mob: +40737545955

Tel/Fax: +40213110401

www.cedcd.ro

Bucuresti, 10 septembrie 2014. Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilitati (CEDCD) a sesizat astăzi, 10 septembrie, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu privire la publicarea unei serii de articole cu caracter profund discriminator la adresa copiilor cu dizabilități din România în cadrul unui jurnal regional.

Aricolele redactate în perioada aprilie-mai 2014 conțin deopotrivă afirmații în nume propriu ale jurnalistului, precum și declarații oficiale ale unor lideri sindicali din educație și reprezentanți ai unei unități de învățământ special, care aduc atingere gravă dreptului la demnitate al copiilor cu dizabilități prin aprecieri de tip propagandist și ofensator, de natură să favorizeze o percepție ostilă și degradantă a acestora la nivelul societății.

”…ei pot să lovească, şi au o forţă incredibilă. La orice oră din zi şi din noapte, un astfel de copil este plin de echimoze. Noi am avut un copil venit la evaluare, de tip autist, nevăzător. Eram doi adulţi care îl ţineam, să nu se lovească şi să nu lovească pe alţii. A reuşit să se smulgă din mâinile noastre şi să-şi tragă doi pumni.. Avem o colegă însărcinată în şcoală, profesor de engleză şi care vine şi spune: „Cum mă duc să fac ore, pentru că eu am pierdut deja o sarcină? Ce fac dacă sunt lovită de copil şi îmi pierd şi această sarcină? Pe mine cine mă protejează?”

”Totul pentru că această doamnă, …. are ..un copil pe care a vrut să îl integreze în învăţământul de masă şi nu a fost primit, pentru că nu se poate ca un copil cu Down şi cu elemente de autism, … să fie dus într-o şcoală de masă…. unde să beneficieze de drepturi care sunt de 5-6 ori mai scumpe decât se întâmplă acum, (in scolile speciale)”

”… Copilul intră în şcoala de masă cu deficienţe şi iese de acolo handicapat. Asta e o diferenţă pe care o crează părinţii care nu acceptă că ai lor copii au deficienţe”

„Câte proiecte şi programe s-au făcut din 1990 încoace cu integrarea romilor? Este un grup distinct, care poate fi cumva asimilat cu persoanele cu deficienţe. Unde am ajuns, în afară de banii care s-au pompat la greu, de locurile speciale la admitere sau în alte părţi, care, de cele mai multe ori, nu se ocupă? Integrarea nu se face cu forţa şi nu peste noapte!”

„Prea puţini copii români ne mai calcă pragul, din cauza celor de etnie romă. Mulţi părinţi îşi mută copiii de aici, din cauza romilor. O clasă mixtă cu copii români şi romi e un dezastru. Se plâng că vin murdari, au păduchi sau miros urât”

Extrasele de declarații aparțin unui lider sindical din învățământ și cadru didactic, unui director de școală specială și unui profesor psihopedagog.

În condițiile în care cercetările în domeniu indică reticența crescută populației față de persoanele cu dizabilități, semnatarii acestor declarații augmentează ideea de caracter violent, de limitări și incapacitate de integrare și trai în mijlocul comunității, inducând în mod evident iminența pericolului pe care acești copii o reprezintă în societate.

De asemenea, un aspect deosebit de grav și profund discriminator pentru ambele categorii, il reprezintă asocierea categoriei copiilor romi cu cea a copiilor cu dizabilități într-o categorie mai largă stigmatizată deoarece reprezintă, în opinia semnatarilor, o formă de pericol social.  Astfel, conform opiniei semnatarilor, ambele categorii de copii pun în pericol cadrele didactice și conduc la părăsirea școlilor de către copii tipici/români, dat fiind faptul că elevii cu dizabilități sau romi ”vin murdari, au păduchi…miros urât”, iar copiii cu dizabilități sunt violenți și extrem de periculoși.

”Autorii acestor declarații trasează fără jenă și discernământ hotare etnice și medicale între copii și își permit  fără nicio jenă să stabilească categorii stigmatizate, să genereze teamă și ostilitate față de acești copii în rândul populației. O astfel de atitudine propagată public în mass media are consecințe extrem de grave pe cel puțin două planuri: pe de o parte generează teamă și respingere față de copiii cu dizabilități, iar pe de altă parte aduce o gravă atingere dreptului la demnitate al acestor copii și al părinților lor. Acești oameni trebuie să înțeleagă că discursul instigator la ură nu poate fi tolerat și trebuie să suporte consecințele acțiunilor lor”, declară Mădălina Turza, președinte CEDCD.

E-mail: madalina.turza@cedcd.ro

Mob: +40737545955

Tel/Fax: +40213110401

www.cedcd.ro

București, 9 iulie 2014. Marți, 8 iulie 2014, Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, domnul Nils MUIŽNIEKS, a lansat Raportul Oficial în urma vizitei de monitorizare efectuate în România, în perioada 31 martie – 4 aprilie 2014.

Principalele repere ale mandatului domniei sale în România au vizat problematica drepturilor persoanelor cu dizabilități, a drepturilor copilului și a drepturilor romilor.

Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu dizabilități (CEDCD) a participat la ambele întâlniri ale Comisarului Consiliului Europei cu reprezentanții societății civile și a prezentat situația deosebit de îngrijorătoare privind accesul la educație al copiilor cu dizabilități în România. În egală măsură, CEDCD a pus la dispoziția Comisarului pentru Drepturile Omului o serie de materiale documentare și de analiză a situației accesului la educație al copiilor cu dizabilități, din care rezultă faptul că 31.123 de copii cu dizabilități  nu sunt școlarizați, iar mare parte dintre cei școlarițați sunt fie victime ale discriminării, agresiunilor sau nu beneficiază de educație de calitate. De asemenea, CEDCD a prezentat formele de manifestare ale rezistenței autorităților față de nevoia de modificare a cadrului legal privind drepturile copiilor cu dizabilități.

Raportul publicat marți, 8 iulie, prezintă la capitolul de educație situația educației copiilor cu dizabilități din România caracterizată prin ”…lipsa dezvoltării personale și a oricăror perspective de carieră pentru majoritatea copiilor înscriși în programe speciale…lipsa unor programe de intervenție timpurie pentru copiii cu dizabilități…inexistența unui program de asigurare a tranziției copiilor cu dizabilități la maturitate și viața independenta”.

Totodată, Comisarul pentru Drepturile Omului arată faptul că: ”Un proiect de lege privind drepturile copiilor cu dizabilități, inclusiv dezvoltarea unui sistem de educație incluzivă, a fost depus în Parlamentul României la 31 martie 2014… proiectul de lege a fost întâmpinat cu rezistență semnificativă de grupurile de profesionişti angajaţi în învățământul special, care nu concep noul lor rol în sistemul reformat”

În contextul în care Reprezentantul Consiliului Europei subliniază faptul că: ”excluderea persoanelor cu dizabilităţi din societate pe parcursul întregii vieţi începe adesea cu excluderea lor din învățământul de masă, care consolidează și validează în continuare marginalizarea lor în etapele ulterioare ale vieții acestora”, prezentăm mai jos recomandările emise privind educația copiilor cu dizabilități:

1. Comisarul solicită în mod ferm autorităților să adopte educația incluzivă ca un principiu fundamental al Strategiei naționale pentru incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi 2014-2020, precum și al Strategiei naționale pentru promovarea și protecția drepturilor copilului 2014-2020. Autoritățile sunt încurajate să adopte o abordare integrată pentru dezvoltarea unei politici de educație incluzivă, care să reflecte legătura strânsă dintre serviciile de asistență socială și educație.

2. Autoritățile trebuie să se asigure că copiii cu nevoi educaționale speciale beneficiază efectiv de sprijin individual și de adaptări adecvate în instituţiile de masă, în conformitate cu articolul 24 din UNCRPD. Autoritățile sunt încurajate să ia măsuri pentru a face posibilă tranziţia la educație incluzivă, inclusiv prin dispoziții care să instituie în sarcina şcolilor de masă cerința obligatorie de a oferi adaptări adecvate copiilor cu dizabilități.

3. Astfel de măsuri ar trebui să fie însoțite de un calendar clar și ambițios și de un buget adecvat. Transferul concret al copiilor de la învăţământul special la învățământul de masă trebuie să se bazeze pe date statistice actuale, cuprinzătoare și exacte privind copiii cu dizabilităţi înscriși în învățământul special.

4.Comisarul solicită în mod ferm autorităților să asigure faptul că copiii cu dizabilități sunt protejați de orice formă de rele tratamente sau de violență care apare în școli și dorește să sublinieze importanța Avocatului Poporului, precum și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în creșterea gradului de conștientizare cu privire la dreptul persoanelor cu dizabilităţi la educație incluzivă și în protejarea copiilor cu dizabilități de orice formă de discriminare în sistemul de învățământ.

”Salutăm recomandările Comisarului Consiliului Europei pentru Drepturile Omului cu privire la dreptul la educație incluzivă al copiilor cu dizabilități. De asemenea, opinăm faptul că tonul vehement și recomandările precise și directe ar trebui să constituie un semnal de alarmă pentru autoritățile din România în ceea ce privește încalcarea masivă a dreptului la educație al copiilor cu dizabilități, suficient pentru a demera o reformă de substanță pe linie de educație.” a declarat Madalina Turza, președinte CEDCD
Raportul poate fi descarcat AICI

E-mail: madalina.turza@cedcd.ro

Mob: +40737545955

Tel/Fax: +40213110401

www.cedcd.ro

Bucuresti, 14 mai 2014.Miercuri, 14 mai 2014, Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități (CEDCD) și Centrul de Resurse Juridice (CRJ) au organizat conferința ”Unde și cum învață 31.132 copii cu dizabilități?”.

Scopul coferinței a fost acela de a trage un semnal de alarmă cu privire la rata alarmantă de copii cu dizabilități neșcolarizați și de a prezenta în mod real și obiectiv propunerile de modificare a cadrului legal privind educația acestor copii, așa cum se regăsesc în proiectul de lege privind drepturile copiilor cu dizabilități, aflat în progedură legislativă la Sentaul României – http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=14080.

Astfel, potrivit datelor oficiale, în România sunt înregistrați 70.647 copii cu dizabilități. Conform acelorași date, 31.132 sunt neșcolarizați, iar restul urmează programele educaționale ale școlilor speciale, de masă sau alte forme de învățământ.În 18 decembrie 2013, în „Studiul tematic al ONU privind dreptul la educaţie al persoanelor cu dizabilităţi” guvernul român arăta că sunt 5.191 de copii cu dizabilităţi care nu beneficiază de măsuri de suport educaţional şi că în România avem 1310,5 profesori de sprijin.

Conform sistemului actual de educație, în perioada preșcolară, copiii cu dizabilități nu beneficiază de servicii de intervenție timpurie suficiente și adevcate, iar părinții sunt nevoiți să cheltuie sume uriașe pentru a accesa servicii în mediul privat.Iar acestea sunt situaţiile fericite pentru că există un mare număr de copii cu dizabilităţi ai căror părinţi nu dispun de mijloacele financiare şi materiare pentru a-i susţine în centrele private de terapie. Acestora li se adaugă cei aproape 10.000 de copii cu dizabilităţi închişi în centre de plasament sau în căsuţe de tip familial care fie nu sunt incluşi în sistemul de învăţământ, fie au parte de un tratament necorespunzător dezvoltării lor.„Credem că proiectul de lege răspunde nevoii de acces la educaţie şi a acestor copii care adesea sunt suprasedaţi, privaţi de terapii de abilitare şi reabilitare vocaţională şi lipsiţi de monitorizare şi suport eficient” (Georgiana Pascu, manager de program CRJ)

Parcursul educațional al copiilor cu dizabilități se încheie la nivelul clasei a VIII a deoarce sistemul de educație specială se oprește la acest nivel. Calitatea actului educațional și a programelor din școlile speciale face apropape imposibilă continuarea studiilor în învățământul de masă după absolvirea celor opt clase gimnaziale în școala specială.

Școlile de masă sunt neadaptate nevoilor copiilor cu dizabilități, atât din punct de vedere al adaptării mediului fizic, cât și al programelor educaționale. Numărul profesorilor de sprijin este extrem de redus sau inexistent, iar profesorii din școlile de masă nu sunt pregătiți să gestioneze astfel de copii.

Proiectul de lege privind drepturile copiilor cu dizabilități propune:

1. Înființarea de Centre de Intervenție Timpurie – destinate recuperării și pregătirii copiilor pentru etapa școlară
2. Reformarea sitemului de educație după cum urmează:

În egală măsură proiectul de lege instituie mecanisme de monitorizare și evaluare a activității cadrelor didactice și a specialiștilor care prestează servicii de intervenție timpurie pentru copii cu dizabilități pentru a ne asigura de calitatea actului educațional.

”Proiectul de lege privind drepturile copiilor cu dizabilități se află în dezbatere publică în Parlamentul României. Consider ca fiind îngrijorătoare atacurile nejustificate și propaganda sindicatelor din învățământ, care transmit informații false despre prevederile acestui proiect de lege. Școlile speciale NU se desființează, ci se reorganizează, iar cadrele didactice nu își vor pierde locurile de muncă. Așteptăm cu interes și deschidere un dialog onest și propuneri constructive pe marginea acestui proiect de lege aflat în dezbatere publică și sperăm într-o colaborare cu toți actorii sociali pentru rezolvarea situației grave în care se află copiii cu dizabilități din România”, declară Mădălina TURZA, președinte CEDCD.